Live, opening for Napalm Death

Thanks go to Valeriu!

Photo session Warganism ianuarie 2009

A trecut un an

...de la campionatul de handbal din Franta...si nu am mai scris nimic de atunci.
Anul asta stau acasa, pentru ca scoatem un album nou, Centipede, cu Warganism (noul nume al trupei Dies Irae) si vom lansa LP-ul asta in Live Metal Club, pe 28 noiembrie.

În Franţa, la CM de handbal feminin

O călătorie neaşteptată pentru mine anul acesta a fost periplul franţuzesc prin 3 oraşe (pe Coasta de Azur, în Burgundia şi apoi la Paris) în acest decembrie.
La Toulon, apoi la Dijon şi în capitala Franţei, am însoţit echipa României la CM handbal. A fost o perioadă destul de obositoare, dar până la urmă plăcută.
Mai rău e că i-am lăsat pe colegii de trupă singurei, la înregistrarea albumului, dar nu e nimic, mă revanşez şi trag şi eu chitara mea în ianuarie, sper.

Mai jos, câteva poze:

Amintiri din Delft

Oraşul de poveste de lângă Haga, în doar câteva poze. Deja transformate în amintiri şi vise.

Vreau să-mi bag un cip în creier şi să stau toată ziua pe net!

Întrerup puţin serialul cu Amsterdam pentru că îmi place o nouă temă zilele astea.
Prieten vechi, Uriaşu, acum plecat în Canada de vreo 2 ani, mi-a dat ieri un link către un sondaj realizat în Statele Unite, referitor la impactul internetului asupra populaţiei.
Rezultatele acestui sondaj sunt năucitoare. Dar pentru mine total grăitoare.

Deci, să vedem:
punctual
1. în primul rând, 24% din respondenţi au afirmat că internetul poate servi uşor drept înlocuitor al unei persoane iubite sau al unui prieten bun.
2. mai mult de 1 din 4 respondenţi la sondaj au profil pe un myspace.com sau pe un hi5.com, ştiţi voi, acele siteuri frumoase, cu poze şi cu prieteni necunoscuţi de pe net (trebuie să recunosc că sunt şi eu înghiţit de aceste siteuri - ca să găsesc o scuză care poate merge şi o haliţi voi spune că am făcut acele profiluri ca să ajut la promovarea trupei în care cânt, hahaha). Bine, sondajul lor e pentru mine hilar şi pentru că detaliază acest procent de respondenţi, împărţindu-i în 32% democraţi şi 22% republicani. Tare!

acum ajungem la cea mai mişto întrebare a sondajului

3. au fost întrebaţi americanii dacă ar fi de acord să-şi facă un implant în creier cu care ar putea accesa nonstop, pe o cale sigură, internetul. Genială întrebarea!
Ei bine, 11% au răspuns că ar face-o în mod sigur sau destul de sigur, DOAR 4% DIN NUMĂRUL TOTAL AU SPUS CĂ NU SUNT SIGURI...IAR 3 DIN 4 AU SPUS CĂ NU AR FACE-O PREA CURÂND, DAR ASTA NU ÎNSEAMNĂ CĂ S-AU ESCHIVAT TOTAL.

şi încă una bună

4. 18% au fost foarte dornici să implanteze copiilor un "tracking device", ca să-i poată urmări pe unde se duc. Cum punem noi la şoferii profesionişti GPS, ca să nu consume benzina aiurea. Genial. Apoi copiii, dacă tot au chip-ul ăla implantat, vor creşte mari şi o să intre pe net cu el, mare lucru să-l upgradeze puţin. Hahaha!

Aşa că mă adaptez şi eu din mers, că oricum peste vreo câţiva ani vor fi şi la noi destui care să fie de acord cu ideile astea. Cel puţin, masa formată de tineri între 18-23 de ani, zic eu.

Vreau să-mi bag un cip în creier şi să stau nonstop pe messenger, că acum nu stau destul. Dacă vreţi să-mi daţi un buzz pe la 3 noaptea, voi fi acolo. Ce dacă mă trezesc un pic, putem râde 10 minute şi ne culcăm la loc!

Amsterdam şi câteva zile şi nopţi

Scriu iarăşi câteva cuvinte despre Amsterdam. La mine, aici în Bucureşti, nu au dat încă drumul la căldură, mi-am cumpărat o aerotermă să nu mor de frig. Dar măcar gândul la săptămâna trecută mă mai încălzeşte un pic.

Amsterdamul mi s-a înfăţişat în prima zi din "goana" bicicletei, extraordinar, eu strecurându-mă încet printre bicicletele staţionate, aflate la stop, încercând să fiu atent la prioritatea de dreapta, cum fusesem învăţat. Am ajuns şi la Museumplein, unde sunt plasate cele mai mari muzee din Amsterdam, Van Gogh şi Rijksmuseum, pe care le-am vizitat mai târziu.

Am întrebat atunci când m-am rătăcit, oricum toţi ştiu bine engleza. M-au impresionat şi eleganţa tuturor,a femeilor şi a bărbaţilor, eleganţă neştirbită de mersul pe bicicletă. Eleganţă ce expiră din ţinută şi din atitudine, cred.
Piaţa de flori, sutele de coffeeshopuri, canalele diverse şi scăldate, din fericire pentru mine, în soarele apărut în zilele astea de octombrie.



Am fost şi per pedes prin Amsterdam, următoarele zile. Am văzut şi red light district, m-am distrat când o tipă aflată în vitrină le-a făcut un semn sugestiv unor domni care o priveau insistent cu gurile deschise...le-a făcut semn să îşi închidă gurile căscate şi ei s-au conformat, ruşinaţi.
Un domn în vârstă a văzut că eu cu Anda stăteam pe bănci diferite în tramvai...aşa ca s-a ridicat de lângă mine, făcându-ne semn să ne aşezăm unul lângă celălalt.
Şi mai sunt şi pozele.


Iar nopţile au fost la fel de frumoase...un club de salsa unde blondele olandeze dansau cu metişi, mulatri, negri sau hispanici pe ritmurile super îndrăcite ale muzicii acesteia, apoi într-un gay bar super stilat, unde erau şi bărbaţi dar şi femeile care veniseră drept cele mai bune prietene ale lor...apoi într-un club de house, unde alături de dj-ii care mixau live, a urcat pe scenă şi un chitarist de metal, care a cântat distorsionat, alături de ei, câteva piese. Excelent!