Pot fi date oare exemple, în viaţa reală, pentru această stare grobiană, inferioară, caracteristică unor fiinţe virtuale mai degrabă decât oamenilor sau animalelor? Se pare că da, din păcate.
Cristi Roman m-a invitat să scriu despre administraţia publică, atotştiutoare şi atât de diplomată în răspunsurile sale sforăitoare, la TV sau în presa scrisă.
La suprafaţă găsim un sistem de comunicare foarte binevoitor, primarii au bloguri, exista site-uri unde intră în contact cu orăşenii ăştia mulţi din Bucureşti. Dar, deşi iau în seamă unele din propunerile solicitate de omul de rând (vezi aici cele rezolvate de Cristi, nişte lucruri de primă importanţă, nesesizate de ei), nu sunt capabili să rezolve alte 1000 de probleme mici, care ne pun cu faţa în parbriz sau în asfalt, la propriu şi la figurat, în fiecare zi.
Eu sunt nervos pentru că am şi eu problema mea, la care nu cred că va exista prea curând rezolvare. Mie îmi place mult să merg pe bicicletă, chiar dacă am o maşină foarte bună. Şi merg la serviciu aproape zilnic vara şi toamna. Chiar dacă s-au realizat recent câteva piste de biciclişti în centru, pline din păcate de maşini parcate ilegal şi de pietoni bătrâni sau tineri încă ancoraţi în Epoca de Aur cu mintea lor nesimţită, totuşi bicicliştii sunt priviţi la fel de strâmb de administraţie şi de restul populaţiei.
Mi-e silă, îmi vine să vomit când mă gândesc la nenumăratele dăţi când era să intru în vreo maşină din cauza unei haite de câini ce mă urmărea prin centru sau prin cartierele mai puţin rezidenţiale. Şi în Primăverii dar şi în Tei, aceleaşi probleme tâmpite. Dacă aş ieşi cu o puşcă ( aşa îmi vine uneori, deşi nu posed arme de foc:)) la câini, poate aş fi dat drept exemplu de om fără minte la Protv, ca tot au început campania aia de înfiinţare a poliţiei animalelor.
Sunt sigur că nesimţirea supremă, pe care iată, o putem găsi în viaţa noastră în persoana acestor grăsani proşti din funcţiile lor nenorocite, va învinge în lupta cu noi.
Asta dacă rămânem aici, să le dăm apă la moară. Poate că nu vom rămâne să fim muşcaţi, călcaţi de maşini şi nefericiţi din cauza nesimţirii lor la sfârşitul unei zile normale.
Poate ne vom căra la Amsterdam sau Dublin.
Hai pa!
3 comentarii:
Hai, nu mai fi suparat. Inteleg cum e cu cainii astia vagabonzi dar cum spui si tu, e vina Admin.Publice. Au omorat multi dintre maidanezi in chinuri groaznice, pe multi i-au tinut prin adaposturi in conditii infioratoare si i-au schilodit, apoi i-au eliberat pe strazi, castrati si inraiti. Maidanezii ante-Basescu erau multi dar marea majoritate pasnici, astia de dupa holocaust au ramas putini dar foarte violenti, din pacate. Nu e vina lor, e vina hingherilor care si-au batut joc de viata bietelor animale.
Propun un pet-repelant(sa fiu corectata daca cresesc, dar parca asa ii zice) e un aparat cu ultrasunete care indeparteaza animalele. Sau un pepper-spray si asta util daca se apropie animalul ii pulverizezi chestia spre bot. Merge si la animale salbatice, gen ursi...
In ceea ce priveste atitudinea fata de biciclisti... Ce sa zic, era sa fiu calcata pe trecere de n-spe ori, cu caruciorul lui fi-mea cu tot, nu cred ca un om pe bicicleta impune mai mult respect decat o mama cu copil ei. Totusi apropo de ce spune si Cristi, se pot schimba diverse. Eu spre exemplu am schimbat durata unui stop pt pietoni(nu tinea decat pt a permite unui tanar sa treaca in fuga) si asta doar printr-un mail...
Speranta moare ultima:)
Hai, nu mai fi suparat. Inteleg cum e cu cainii astia vagabonzi dar cum spui si tu, e vina Admin.Publice. Au omorat multi dintre maidanezi in chinuri groaznice, pe multi i-au tinut prin adaposturi in conditii infioratoare si i-au schilodit, apoi i-au eliberat pe strazi, castrati si inraiti. Maidanezii ante-Basescu erau multi dar marea majoritate pasnici, astia de dupa holocaust au ramas putini dar foarte violenti, din pacate. Nu e vina lor, e vina hingherilor care si-au batut joc de viata bietelor animale.
Propun un pet-repelant(sa fiu corectata daca cresesc, dar parca asa ii zice) e un aparat cu ultrasunete care indeparteaza animalele. Sau un pepper-spray si asta util daca se apropie animalul ii pulverizezi chestia spre bot. Merge si la animale salbatice, gen ursi...
In ceea ce priveste atitudinea fata de biciclisti... Ce sa zic, era sa fiu calcata pe trecere de n-spe ori, cu caruciorul lui fi-mea cu tot, nu cred ca un om pe bicicleta impune mai mult respect decat o mama cu copil ei. Totusi apropo de ce spune si Cristi, se pot schimba diverse. Eu spre exemplu am schimbat durata unui stop pt pietoni(nu tinea decat pt a permite unui tanar sa treaca in fuga) si asta doar printr-un mail...
Speranta moare ultima:)
Si mie imi place sa merg cu bicicleta. Chiar mi-am cumparat una noua acum 2 ani, mai ales ca n-am masina si nici n-am de gand sa-mi iau prea curand. Dupa vreo luna m-am lasat pagubas... Nu ma grabesc sa mor.
Vorbind cat se poate de serios, cred ca in Bucuresti pistele pentru biciclisti au fost facute de fatada, ca sa fim si noi cica in pas cu Europa. Dar nu sunt create conditiile potrivite pentru ca acele piste sa poata fi folosite cu adevarat de biciclisti. E ca si cum ai face un loc de joaca pentru copii in mijlocul unei intersectii. Mai devreme sau mai tarziu, cineva va calca un copil, si va fi mai putin vina lui cat a desteptului cu ideea initiala. Deci cred ca trebuie rezolvata intai problema traficului si a infrastructurii care nu mai suporta demult atatea masini, abia apoi putand fi create benzi pentru biciclete. Cu cainii e la fel. Nu-s ei de vina, ci campania lui Basescu, cu unicul scop de a crea scandal, neglijand adevaratele prioritati. Lucrurile ar trebui luate pe rand, intr-o ordine logica, dar...
Trimiteți un comentariu