Imagini

E octombrie. Şi am ieşit cu bicicleta azi iarăşi, sunt liber. Am vrut să mai văd soarele ăsta câte zile o mai ţine.
Cred că deja e stresant subiectul ăsta cu bicicleta, dar jur că e extraordinar să te plimbi fără griji prin oraş. Şi dacă grijile există, să le aprofundezi încet-încet, dacă eşti masochist, în timp ce defilezi printre şantiere, străzi distruse ca după bombardamente naziste, oameni amărâţi, indiferenţi, surzi, liceeni şi liceence derutaţi şi derutate, dar trendy în îmbrăcăminte.
Imagini, da, imagini...cea mai frumoasă imagine a fost însă una din parcul Herăstrău. Din partea cu terasele de fiţe, o ştiţi desigur voi cei care sunteţi din Bucureşti şi n-aveţi altă treabă decât să citiţi aberaţiile mele.
La una din terase, unde am ales să mă odihnesc puţin şi să beau o bere suedeză, am întâlnit o linişte şi o pace greu de găsit. Şi mă gândeam, comparam imaginea de acum, aceea a unei terase destul de luxoase, dar prăfuite, dar cu pernele languros aşezate pe canapelele de lemn...cu imaginea de acum 2 luni doar...nebunească, de noapte albă, condimentată cu fetiţe care mai de care mai fiţoase şi băieţi aşijderea, ieşiţi la agăţat.
La terasă eram doar eu, chelnerii care jucau table şi înjurau printre dinţi, dar departe de mine, iar în partea opusă mie, tot pe marginea lacului, stătea o fată frumoasă care citea o carte. Nu ştiu ce carte. Dar tot peisajul acesta îmi pare unic, e ceva simplu şi atât de îmbietor.
Nu am poze şi îmi pare rău, nu am un telefon care să facă fotografii bune. Ţin imaginile astea pentru sufletul meu.