Amsterdam şi câteva zile şi nopţi

Scriu iarăşi câteva cuvinte despre Amsterdam. La mine, aici în Bucureşti, nu au dat încă drumul la căldură, mi-am cumpărat o aerotermă să nu mor de frig. Dar măcar gândul la săptămâna trecută mă mai încălzeşte un pic.

Amsterdamul mi s-a înfăţişat în prima zi din "goana" bicicletei, extraordinar, eu strecurându-mă încet printre bicicletele staţionate, aflate la stop, încercând să fiu atent la prioritatea de dreapta, cum fusesem învăţat. Am ajuns şi la Museumplein, unde sunt plasate cele mai mari muzee din Amsterdam, Van Gogh şi Rijksmuseum, pe care le-am vizitat mai târziu.

Am întrebat atunci când m-am rătăcit, oricum toţi ştiu bine engleza. M-au impresionat şi eleganţa tuturor,a femeilor şi a bărbaţilor, eleganţă neştirbită de mersul pe bicicletă. Eleganţă ce expiră din ţinută şi din atitudine, cred.
Piaţa de flori, sutele de coffeeshopuri, canalele diverse şi scăldate, din fericire pentru mine, în soarele apărut în zilele astea de octombrie.



Am fost şi per pedes prin Amsterdam, următoarele zile. Am văzut şi red light district, m-am distrat când o tipă aflată în vitrină le-a făcut un semn sugestiv unor domni care o priveau insistent cu gurile deschise...le-a făcut semn să îşi închidă gurile căscate şi ei s-au conformat, ruşinaţi.
Un domn în vârstă a văzut că eu cu Anda stăteam pe bănci diferite în tramvai...aşa ca s-a ridicat de lângă mine, făcându-ne semn să ne aşezăm unul lângă celălalt.
Şi mai sunt şi pozele.


Iar nopţile au fost la fel de frumoase...un club de salsa unde blondele olandeze dansau cu metişi, mulatri, negri sau hispanici pe ritmurile super îndrăcite ale muzicii acesteia, apoi într-un gay bar super stilat, unde erau şi bărbaţi dar şi femeile care veniseră drept cele mai bune prietene ale lor...apoi într-un club de house, unde alături de dj-ii care mixau live, a urcat pe scenă şi un chitarist de metal, care a cântat distorsionat, alături de ei, câteva piese. Excelent!